În zori mi-am pus sandalele de fier
Si fara drum, pe drumuri am plecat,
Pe drumuri lungi de aur si am stat
In marginea pamantului, sub cer.
Mi-era de spatii ochiu-nfometat,
Mi-era nebuna setea de mister!
Si-am indraznit neantului sa-i cer
O mana din hambarul sau bogat.
Voiam sa-mi satur sufletul si iar
Pe drumuri lungi de aur sa apar
In mijlocul pamantului, spre-apus;
Voiam sa viu cu raze ca un sol,
Dar marginea pamantului da-n gol.
Si-acolo am ramas de-a pururi dus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează