Iarna - Mircea Cărtărescu

 

Iarna, în lumina albastră a aragazului

stăm în bucătărie

vorbim discuții până spre dimineață.

Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri

și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini

și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec

vorbim în semiîntuneric

nu ne privim în ochi

ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată.

Privim focul albastru cu vinișoare roșcate

simțim căldura,

ne apucăm câteodată de mână

și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau

firește, cu situația.

Geamurile înghețate până sus

câteodată le mai deschidem

când se face prea cald

și aerul negru de-afară se umple de aburi.

Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi

toți dorm.

La lumina albastră a aragazului

bucătăria noastră micuță se face și mai mică

ne-mbracă strâns, iar noi vorbim discuții

și suntem unul singur

cu adevărat noi suntem unul singur.