(Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodată
în stihuri ori în proză - şi cred că-n orice gest
să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
însăși urechea Domnului. Jean de la Fontaine)
Tacâmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite,
le-am auzit revolta pe şoptite
în spălătorul din bucătărie.
- "Noi nu slujim decât cu farfurie
și stăm numai atât la masă
cât se dumic felul de mâncare grasă,
și repetăm o singură figură:
din gură-n blid şi de la blid la gură.
În farfuria-ntinsă ori adâncă
ajuți boierii-n timpul cât mănâncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
de mână celor ce-au să se îndoape.
Din strălucita mea tovărăşie
trec în lighean, de-a dreptul în leşie.
Icre, stacoji, sos franţuzesc
totuna mi-s că tot mă murdăresc,
si, tot trecând prin pipăiri şi guri,
nu mai cunosc mâncarea de lături.
N-aş vrea să-mi fac păreri, dar când ne-au luat,
spuneau: “Sunt de argint curat".
Dar adevăru-i numai pe cutie
și-n galantar, unde stă scris: -Argintărie-.
nu te-ai întors în cârpă niciodată,
să-ţi vezi şi coada că ţi-a fost gravată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează