Mansarda unei veri - Anghel Dumbrăveanu

Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri.

Eu aduceam flori și fructe din piață și

câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei.

Cultivam gesturi de flori, anume pentru ea,

și vorbe aduse din țările calde.

Părul ei umple odaia cu sunete galbene,

lucrurile atinse de ea deveneau păsări

Sau viori, și de-aici au început toamnele

cu vecinii noștri de vară. Curând ne-am mutat

într-un munte de gheață și mișcările ei

au rămas într-un desen transparent.

Eu tot îi mai aduceam flori și fructe din piață

și-am vrut s-o mut în altă vară, cu vorbe

aduse din țările calde, dar ea,

cu pulpe lactee,

pierise.