Îmi rămase numai pagina albă
a unui pustiu fără capăt,
unde vântul de tropice scrie
semne ce n-au înțeles.
Cum fugim de durere,
cum căutăm clipa fără contur.
S-aud pași la marginea lumii.
Să fie femeia ce nu mai poate veni?
Să fie noaptea ce mă așteaptă?
Îmi rămase numai pagina albă
a unui mal de ocean
pe unde trecu speriată
o arătare de vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează