Sufletul meu trece printre voi,
nici un altul parcă nu mi-l vede,
numai după-amiaza se repede
să mi-l înfășoare-n straie moi
de-adieri ce-și plimbă-n aer fluturi
scorojiți de când tot dau târcoale
să-ți surprindă părul lung ce-l scuturi
la fântâni, în ciuturile goale,
și-l scobori să beie-n apa rece,
să se răcoarească, și-l sui iară,
și de-abia atunci mă înconjoară,
în amurgul care trece, trece,
sufletul tău blând, recunoscându-l
doar cu gândul, pe al meu, numai cu gândul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează