Antecaricatură - Ion Pribeagu

Prea distinse cititoare

Și conițe apetisante,

Duduițe din Basoca

Botoșani și Alicante

Curtezani Petah-Tikua

Și din strada Labirint

Dați-mi voie, domni și doamne

Mai întâi să mă prezint :

Numele : Ion Pribeagu

Ocupația-scriitor

Peste un metru înălțime

De la cap pân-la picior.

Data nașterii : octombrie

Locul nașterii : în pat

Semnele particulare :

Mărunțel și înspicat

Ochi deștepți ascunși sub lupe

Nas de copoi și barba rade.

După stil și comportare

Par a fi om cumsecade.

Sunt îndrăgostit de artă

Și frumos : poate de-aceea

Iubesc cântecul și vinul

Și îndeosebi femeia.

Sunt milionar de rime

Și ador șampania

Și bogat nevoie mare

Am castele-n Spania.

Locuința cuib de visuri

Precum vrut-a Cel de-a Pururi

Plină vârf cu anecdote

Vin și flori și calambururi.

Pânze și picturi celebre

De valori nebănuite

Nu cunosc autorii, însă

Tote au rame aurite.

Nu mai spun că frigideru-I

Plin cu vinuri excelente

Pescării și-aperitive

Și pastrămuri suculente.

Telefon am pân-și-n baie

Și de sună vreo iubită

Îi trimit liftul din casă

Și se urcă-ntr-o clipită.

Toate glastrele sunt pline

Cu-albăstrele și cu nalbe

Dale și hortensii roșii

Maci și garoafe albe.

Sunt un om cu socoteală

Și adevărat vă spun

Împărțesc și scad într-una

Însă nu știu să adun.

Am și haine și cravate

Și cămăși cu monograme

Am și bani, dar niciodată

Nu-mi ajunge-atât cât am.

Am o specialitate

Din Iordan și până-n Nistru

Și o semnătură-parcă-i

Semnătură de ministru.

Drept e, nu pot cu ministrul

Pe același plan să stau

El ia fără să semneze,

Eu semnez fără să iau

Deși mic de stat și-adesea

Mulți cu spirite mă-mpung,

Niciodată n-am pus scara 

Unde trebuia s-ajung.

Și acum când mă cunoașteți

Și sunteți edificați,

Încă două sau trei puncte

Vă mai rog să-mi acordați.

Dacă n-am celebritatea

Lui Picasso sau Chagal

Am însă o calitate :

Totdeauna-s punctual.

N-am râvnit să fiu vreodată

Nici ministru, nici adjunct

Și pe adversari, cu-o poantă

Rând pe rând i-am pus la punct.

Dacă n-am fost punct de reazem,

Cum e foarte greu să fii,

Reușeam câteodată

Ca să pun punctul pe I.

Uneori am râs cu hohot,

Alteori am fost integru.

N-am lăsat să se-ntrevadă

Niciodată punctul negru.

Foarte multe Messaline

Mi-au pus laurii pe frunte

Și ca omul, câteodată,

Mă gândeam la...puncte-puncte!

Dar mi-am încrustat cu aur

Numele pe-un piedestal

Plin de cronici și de snoave

Și-ăsta-i punctul principal!

Chiar de-ntâmpin spini în cale

Cu răbdare îi suport

Și-i înlătur fulger, fiindcă

N-am ajuns la punctul mort.

Nu mă laud că-s maestru

Sau c-aș fi atotputinte,

Dar am dat la alți, mai tineri,

Multe puncte înainte!

Astfel sunt și voi rămâne

Până când voi fi defunct

Și fiindcă vorbim pe puncte,

Dați-mi voie să pun punct.