Într-atât ne-mbată viața
Cu iluzii și strădanii
Că nici nu băgăm de seamă
Cât de repede trec anii.
Cred că nu importă urbea
Dacă-i Râmnic sau Focșani
Totul e că eu pe-atuncea
Avea optusprezece ani.
Și-n orașul plin de crâșme
Și cu centrul plin de praf
Nu era nici un teatru
Și nici cinematograf.
Pompieri, oborul, gata
Și vreo două cafnele.
Singurul loc mai vesel
Al orașului stindard
Era varietul Filip
Un șantan de bulevard.
Fiindcă atunci patronul
Numere de-atracție noi
Balerine apetisante
Chiar și cântăreți de soi.
Cum sosea vreo vampă "bine"
Năvălea protipendada
Conu Bubi, conu Nicu
Și luat cu asalt naiada.
După ărogramul artistic
Chefuiau cu curtezana
La conac sau la moșia
Monteoru sau Grăjdana.
Pe când noi făuritorii
De poeme și himere
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.
Într-o seară, tot la Filip
Debutase o actoriță
Cu trup zvelt și ochi șăgalnici
Și cu fragă de guriță.
Fermeca în potop de aplauze
Pe bărbații toți, în grupe
Și ne amețea cu-n cântec:
"Vin la Tanța să te pupe"
Avea părul spic de aur
Brațe, albe subțirele
Piciorușe crizanteme
Care te chemau spre ele.
Noi, ștregari voioși și timeri
Nici o taină nu ne scapă
O doream și tuturora
Ne lăsase gura apă.
Și cum se zvonise o șoaptă
Pe la Kraus, La cafenea
Că deți dai o stă în mână
Poți ca să petreci cu ea.
Însă cine dintr-ai noștri
Din pleiada cunoscută
Își putea permite luxul
Ca să-i dea divei o sută?
Și atunci Aurel propuse
O ideeie salvatoare:
Să putem strânge o sută
Punem 5 lei fiecare.
Și jucăm la loterie
Înodăm frumos batista
Și cine câștigă suta
Ăla merge cu artista.
Zis-făcut. Nici astăzi nu știu
Nici când a trecut minuta
Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta.
Știu, atâta, că înălțat-am
Mulțumiri lui Dumnezeu
Pentru marea fericire
Ce-a căzut pe capul meu.
C-un buchet de violete
Și-n ținută elegantă
I-am palmat în mână suta
Și ea, a depus-o în geantă.
Restul: cuib de poezie
Vis și voluptăți divine
Care le-au descris și alții
Maul mai bine decât mine.
Pot s-adaug amănuntul
Că înrâuirt de stele
I-am compus în versuri tandre
Un sonet și trei rondele.
Într-atât a înduioșat-o
Versul meu înaripat
Că frumoasa Mesalină
Cu glas dulce m-a întrebat:
― Spune-mi, dragul meu, prieten
Cum pentru o desfătare
Ce ai petrecut cu mine
D-ai o sută așa de mare?
Ești agricultor? Ai rente?
Sau bancher cu acursale?
Fiindcă știu din auzite
Că poeții n-au parale.
Îmbăta de-accentu-i sincer
Ca să nu stric feeria
I-am destăinuit de-a capo
Cum a fost cu loteria.
- Vai, a psus ea drăgăstoasă
Nu se poate, nu se poate!
Și strângându-mă în brațe
Mi-a șoptit cu voluptate:
Tu, că ești cel mai simpatic
Dintre ceilalți curtezani
Mai ales că scrii și versuri
De la tine nu i-au bani.
Când văzui că umblă în geantă
Am simțit în vine foc
Și mi-am zis: Slăvit fi Doamne
Asta zic și eu noroc!
Și cu grație felină
Și-un surâs descris de zei
Iar m-a îmbrățișat cu patos
Și mi-a înapoiat: 5 lei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează