Joi
Miezul nopții. Dorm în pace suferințele umane.
Văl de liniște plutește pe grădina Ghetsimane.
Jos, pârâul Cedron, cântă presărat cu praf de stele…
S-ar părea că-n noaptea asta dorm și duhurile rele.
Dorm pe-aproape ucenicii, iar Iisus se roagă.
Deodată din visare tresări grădina-ntreagă.
S-auzi sărutul Iudei… licări o spadă-n aer…
Și măslinii murmurară deșteptați de tristul vaier.
Vineri
Cer albastru…și Golgota geme-n răcnet de barbari.
Suferă pe crucea morții Dumnezeu între tâlhari.
Buza lui Iisus e arsă, fruntea sângeră de spini.
Torturat de remușcare, plânge Iuda sub măslini.
S-a înnoptat în miezul zilei; cerul nu mai vrea să vadă
Adevărul și iubirea date răutății pradă…
Un suspin:„O, tată, tată, pentru ce m-ai părăsit?”…
Dumnezeu se-nduioșează… negurile s-au topit.
Capul Fiului se pleacă… sufletul e mântuit.
Tremură-ngrozit pământul și…„Scriptura s-a-mplinit”.
Uluiți, răstignitorii, au rămas fără cuvânt.
Undeva, de-un pom, atârnă Iuda clătinat de vânt.
Sâmbătă
Ceru-ntunecat se-ntinde ca un doliu de năframă
Peste lumea-n care plânge o fecioară și o mamă.
Ucenicii-orfani de Domnul, rătăcesc stingheri pe uliți.
Adevărul zace-n groapă între spede și-ntre suliți.
Cântec, dansuri și bacante în palatul lui Pilat.
La custodele cetății cei mai mari se strâng la sfat.
Patru paznici lângă piatră, adunați din patru părți,
Nici nu bănuiesc, sărmanii, că au să fie scriși în cărți.
Duminică
Îngerul cu-aripi de raze a venit din slăvi cu zorii.
S-a cutremurat pământul, înlemnit-au păzitorii.
Glas de înger… groapă goală…amuțită orice gură…
S-a-mplinit din vorbă-n vorbă profeția din Scriptură.
Adevăr zic: se schimbară în aureolă spinii.
Șoapte dulci de mângâiere răspândeau în vânt măslinii…
Și pe când natura-ntreagă se scălda-n Lumină nouă,
Se răsfrânse peste lume blândul zâmbet: „Pace vouă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează