Să iei cu grijă cinci flori din albastra cicoare,
Patru flori de romaniță,
Trei frunze de mesteacăn alb,
Două crenguțe din lemnul domnului,
Și-o sângerie floare a sălbaticului mac.
Le pui cu drag într-o apă în care deplină luna s-a văzut…
Le fierbi încet doar la lumina lunii,
Cu inima la iubit…
Cicoarea-ți va spune cât.
Să bei sfios puțin câte puțin,
Cu buze țuguiate
Și cu inima la iubit…
Și-acum, rupte-s făcăturile dușmancei
Și pustiită ți-e neliniștea iubirii!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează