Leul, lupul, vulpea și câinele odatˈ
Ca niște buni vecini, s-au fost alcătuit
Cu toții întrunit,
Să umble la vânat:
Și ce vor căpăta să-mpartă măsurat.
Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi
Un cerb frumos au prins,
Și adunând pe toți ai săi,
Spre jertfă l-au întins.
-Acum e treaba mea, băieți,
Le zisă leuˈ lor.
Voi trebui numai să vedeți
Cum eu împart ușor.
Și dispicând îndatˈpe cerb în patru părți,
Au zis: – Aceste sunt frățeștile bucăți.
Și iată: ce întâi e partea mea de frate:
Al doilea, pe drept ca unui leu se cade;
Ș-ace al treilea, tot mie se cuvine,
Precum voi știți prea bine.
Iar de al patrulea, oricare s-ar atinge,
Pe loc îl voi învinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează