Din lacrimile cari le-ai plâns,
De-ar fi mărgăritare, salbe,
Comoară’ ntreagă ai fi strâns…
În părul tău cresc fire albe…
Cum stai așa tăcută, pari
Cuprinsă de melancolie…
Copiii tăi crescură mari
Și casa ți-a rămas pustie…
S-au dus în lume, rând pe rând,
Să-și caute’n străini norocul…
Și tu i-aștepți, i-aștepți visând,
Când arde seara’n vatră focul.
O lumânare ți-ai aprins…
Și-acum deschizi încet psaltirea…
Și murmuri… și pe-un drum întins
Te poartă’n depărtări gândirea…
În umbra tainicei odăi,
Cum stai la masă’ ngenunchiată,
Rugându-te pentru ai tăi,
Pari însăși Maica Preacurată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează