Powered By Blogger

1 ian. 2023

Necunoscutul - Octavio Paz













Noaptea se naște în oglinzi de doliu.

Buchete sumbre și umede

îi încing pieptul și talia,

trupul său albastru, infinit și tangibil.

Nu o populează tăcerea: zvonuri murmurate,

pești-fantasme, se strecoară, fosforescenți, fugitivi.

Noaptea este verde, vastă și silețioasă.

Noaptea este violetă și albastră.

E făcută din foc și din apă.

Noaptea este marmură neagră și fum.

Pe umerii ei se naște un râu șerpuind,

o tăcută cascadă de pene negre.


Noaptea este un sărut infinit al întunericului infinit.

Totul se contopește în acel sărut,

totul arde pe acele buze fără limite,

iar numele și memoria

sunt un pic de cenușă și uitare

în această inimă care visează.


Noaptea, dulce fiară,

gură de vis, ochi de flacără fixă ​​și lacomă,

ocean,

extensie infinită și limitată aidoma unui corp mângâiat de beznă,

neputincios și vorace ca dragostea,

încarcerată în geana zorilor, ca un cerb la liziera șoaptei sau a fricii,

râu de catifea și orbire,

respirație adormită de o inimă imensă, care iartă:

răzvrătitul, golul,

pe cel care își ia chipul ca mască,

și care îți traversează singurătațile, singur cu sufletul său.


Tăcerea ta îl cheamă,

aripile tale negre îi ating pielea,

unde uitarea pulsează fără granițe,

închizându-și porii sufletului în fața

infinitului care o ispitește,

lacomit de lupta lui aridă.


Nimeni nu-l urmărește, nimeni nu îl însoțește.

În gura lui grăitoare cuibărește minciuna,

inima lui este plină de fantome

și goliciunea face ca bătăile pieptului său să devină deșerturi.

Doi câini galbeni, obosiți și lacomi, se luptă în sufletul lui.

Gândurile sale trec întotdeauna prin aceleași încăperi nelocuite,

negăsind niciodată o cale de a-și epuiza nerăbdarea,

zidul iertării sau al morții.

Dar inima lui încă își deschide aripile

ca un vultur roșu în deșert.


Răsună flautele nopții.

Lumea doarme și cântă.

cântă și mare-adormită;

ochi tremurând adâncit,

cerul este o oglindă în care lumea se admiră,

așternut transparent pentru goliciune.


El merge singur, neobosit,

întemnițat în infinitul său,

ca un gând singuratic,

ca o fantomă în căutarea unui trup.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează