Un tânăr școlar, care n-a împlinit încă 15 ani, se încumetă să trimită revistei „Tribuna”, din Arad, o poezie de trei strofe, sperând că i se va publica. Poezia, intitulată „Pe țărm…” și semnată cu inițialele L.B., apare în numărul din 26 martie 1910, al revistei solicitate. Iată, deci, debutul în publicistica literară românească a precocelui poet Lucian Blaga. Criticii nu consemnează evenimentul, dar poetul nu se supără. Tace și scrie mai departe. Așa se face că la sfârșitul anului 1918, trimite ziarului „Glasul Bucovinei” de la Cernăuți, cele 44 de poezii pe care le are scrise, gata de tipar.
La începutul lunii ianuarie 1919, Sextil Pușcariu, directorul ziarului, își anunță cititorii într-un articol pe prima pagină:
„Un poet nou. Sunt fericit că pot da, în foaia noastră, rând pe rând „Poemele Luminii”, despre care sunt sigur că mai târziu se va vorbi în istoria literaturii noastre[…]”
Vă pierdeţi voi unde pribege…
Şi jalnic a voastră doinire
Se stinge ca-n suflet de fată
Întâia ascunsă iubire.
Se zbuciumă codrul supt vântul
De toamnă şi basmul şi-l curmă;
Iar freamătul frunzelor moarte
Vă cântă cântarea din urmă.
Cu murmurul vostru deodată
Se pierde speranţa strigării
Gemută de piepturi zdrobite
Departe… în marea uitării…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează