Rămâi cu bine - Ecaterina Pitiș

Rămâi cu bine, cuib iubit din preajma teilor în floare,

Unde-am visat, unde-am zâmbit pe rând la lună și la soare.

Mă duc, dar nu te voi uita, lăcaș de visuri aurite,

Că doară nu e vina ta, de plec cu ele ne-mplinite.

Tu, măr plecat, rămâi acum, deși ne leagă împreună

Atâta freamăt și parfum, și-atâtea nopți de Mai cu lună.

Ne-om mai vedea vreodat’, ori nu, eu te-oi iubi, prietene verde;

Doară nu porți vreo vină tu, când dor și dragoste se pierde?

Rămâi, iubit cu ochi senini, ce n-or putea să înțeleagă,

Că moare astăzi prin străini zdrobită inima-mi pribeagă.

Cum te-am iubit și te-am cântat, aș vrea acum să-ți port mânie;

Dar ce ești tu vinovat, când toate așa au fost să fie?