Tatălui meu - Gabriel Bacovia

Gabriel Bacovia (8 noiembrie 1931, Bacău - 26 ianuarie 1999, Bacău) - unicul fiu al poetului George Bacovia.

și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Bucuresti, unde a lucrat drept custode al casei Memoriale „Agatha si George Bacovia", până în 1981; a coordonat cenaclul de poezie, „George Bacovia" și a ținut mereu aproape de lumea literelor;

Frunte de fildeș

Profil crispat,

Ochi ca seninul

Neturburat…

Buze subțiri

Mâini de martir…

Sbucium lăuntric,

Trup firav…

Mersul ritmat,

Scrisul mărunt,

Fin, regulat,

Pe pagini albe

A încetat

Stă-ncremenită

Masa de scris —

Este aievea

Sau poate vis,

Puține zile

În fața ei

Privise tata,

Floarea de tei…

Acum pustiul

Domnește-n casă

Și pe condeiul,

Ce-a scris se lasă.

Și pe hârtia

Ce încă-așteaptă

Scrierea fină,

Rotundă, dreaptă…

Cu armonia răscolitoare,

Și-adânci sensuri

Nemuritoare…

Scurte versete,

Scurte poeme

Spre vecinicia

Lui să ne cheme…

Din Revista Uniunii Scriitorilor „Steaua”, anul XVII, nr. 10, Cluj, octombrie 1966