Strapungerile trupului prea ne-au durut, prea mult privirile ne-au sfisiat.
Frigurile baltilor in noi au crescut ca o trestie, ca un pacat.
Neputinciosi, am privit rotirile atitor ochi imprejurul fruntii, am rasadit in namol scrisnirile si-
am coborit pina la noi muntii.
Toate caderile apelor, toate, ca dupa noaptea fluxului frint, ne-au zdrentuit cite-o stea in coate, ne-au incercanat cu praf si pamint.
Fiecarui gind i-am alungat ceasul,
fiecarei ore gitul i-am rupt.
Peste-o zi ori, poate, doua, ne vom schimba pasul,
frigurile baltilor prea ne-au supt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează