Cum treci, tăcuto, prin mine pașii mei
în zăpada de-atunci zburătorii sâni
de crizanteme rătăcirile mele îndelungi lungile sănii de
scânduri uimitele stele adânci urmele
nemaigăsite îmbătrânitele stânci unde doar
mușchiul e verde în subțiorile reci pe unde
am trecut împreună pe unde n-o să mai treci pe
unde pleoapa de lună alunecă oarbă pe veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează