Aici doarme, liniștit, sergentul Ion
Cu gradul înflorit în bătălie.
La moarte-i, în sat, un zvon,
A plâns în toamna cenușie.
Un popă, tata, o cruce și dricarul
M-au petrecut, tăcuți, spre cimitir.
Ostaș, eu v-am păzit hotarul
Și-am dat dușmanului la mir.
Din luptă m-am întors fără picioare
Și-am așteptat să vină semne de dreptate.
Dar am rămas orfan de soare,
Scuipat de oameni, de păcate.
Ba au trimis jandarii să lovească
În trupul vlăguit și semn
Păstrez din mila românească:
Mi-au frânt picioarele de lemn.
Dar voi să fiți stejari și brazi,
Să faceți țării la hotare zid,
Să nu vă doară, camarazi,
Un simplu testament de invalid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează