În fiecare ramură, în fiece trunchi, ți-am clădit câte-o biserică
dar atâtea ziduri și ziduri în beton te înferică
Copacii sunt din ce în ce mai rari în țara de jos, în țara de sus
și tot nu pricep de ce nu-l mai urăsc pe Isus
Orga privirilor lui s-a frânt în colinde
,,Ne dați, ori nu ne dați, ne dați-ne dați?”
răsună, se-ntinde
Dar pe străzi nu mai este nici iarnă, nici vară,
oamenii își poartă surâsul ca pe o povară
În fiecare ramură goală ți-am clădit câte-o biserică,
- un cuib al păsărilor ce se întorc, se-ntunerică
Dar au crescut zidurile de beton și furnalele 'nalte și grele
proptind cerul cu îngeri, de ele
Peste noapte veniră și mâinile lui Isus și mă mângâiau
poate că strigasem smintit: ,,Închină-te, închină-te!”
Dar nu mă auziră, sau poate că nu mai erau
când m-am trezit, cu coastele se sub inimă vinete
Dați-mi brazi tineri! Doi brazi tineri! n-auziți cum vă spun?
Nu, nu atât de mari, nu vreau pom de crăciun
Vreau brazi tineri, fără munți, fără soartă,
s-aud zgomotul cuielor, când au să-mi bată în poartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează