N-am priceput până n-am plâns
cât de adâncă este marea,
cât de adâncă Ți-e chemarea,
Adâncule de nepătruns,
n-am priceput până n-am plâns.
Numai atunci când m-am sfârșit
am înțeles ce-i nesfârșitul,
fără-nceput că-i infinitul
și-ntinsul lor m-au covârșit
numai atunci când m-am sfârșit.
Că dintre-atâția m-ai ales
să-Ți fiu părtaș nemărginirii,
nemărginirea Răstignirii
mi-a deslușit și-am înțeles
că dintr-atâția m-ai ales.
Sunt gol de mine și-s al Tău
Și plin aș vrea să fiu de Tine,
Cum plin de must e un ciorchine.
Eu, fiu risipitor și rău,
Sunt gol de mine și-s al Tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează