Predicația țiganilor - Mihai Eminescu

 

Predicație prea luminată

Scrisă în miază noapte

Cu sloave de lapte.

Ziua Paștilor,

Bucuria țiganilor

Cari cu bucurie așteaptã praznicul,

F. . .-le norocul.

Cu toții se adunară,

Mai întâi fierari

Căci ei erau mai mari

Și prin țări mai îmblători.

Bașa meșterul de potcoave,

Începu a grăi înțelepte voarbe,

Ca sã fac-o bisericã sfântă

Ca la dânsa toți sã se strângă.

A doua, Ciurarii și Lingurarii se bucurară

Și 'ndatã strigară:

— „No, Bașe, bine-a fi.

Începeți voi

Cã vom ajuta și noi,

Și până ce biserica se va găta

De paști și de popă ne vom îngrija;

De la Bradie Vladica-l vom căpăta.»

A'nceput Bașa fierarilor a grăi:

Vedeți voi, țiganilor, cum ne ocărăsc Românii,

Că îmblăm prin țară

Și mâncăm paștile cu ocară.

Sã scriem carte la Danciu paraleu

Că acela a'nceput a lucra întâi pe ileu,

Cã e foarte mare Arhiereu,

Are popă de moșie

Dintr-a noastrã semânție,

Și nu cere multã simbrie».

Îl gătară

Și frumos îl îmbrãcarã

Cu cămașã nouã lutoasã

De nouă ani în gard acățată,

Când vântul bătea

Gura-i alegea!

Cu cumănac de jder

Ce eșia părul pin el,

Cu curele,

Cu obiele,

Cu opinci nouă'n picioare

Dară tălpile erau goale.

Așa s-a dus

Precum v-am spus,

Și găsi pe Danciu paraleu

Șezând călare pe ileu,

Și era împodobit

Cum n-ați mai văzut,

Cã avea un cumănac

De cernovac,

De cloaște căcat

De nouă ani în pod aruncat.

Când pe cap îl punea

Pe umere se oprea,

Sã nu vre fi șolduros

Vre trece pânã jos,

Cã era anume făcut pe isteție,

De un meșter de blãstãmãție

Și era cu o mintie creațã

Toatã închegată 'n ață,

Avea postav de cinci groșiți

Iară ață de cinci florinți—

Cât era țara ungurească

Nu se afla ață s'o cârpească.

Avea nădragi de Anglie,

Petece o mie,

Ață o cocie;

În picioare cisme 'ncăputate

Tot cu ațã înnodate,

Pe la căpute

Erau toate rupte:

Când fugea

În potloage se oprea,

Când alerga

În ațe se 'mpiedeca.

Și citiră carte cu mare jale

Și se amãrârã țiganii foarte tare,

Și scriitorilor îndatã porunciră,

Și veniră Cum auziră,

Cu ciocanele,

Cu cleștele

Și cu stropitoarele,

Doi foi, două baroase,

Cu pilele,

Și rupseră legile

Și scriserã la Moidit,

Mitropolitul cel vestit,

Carele ține douăsprezece țări vestite,

Adică de la pusta secreatã,

Cã acolo era țara bogatã,

Și le trimise popã pre Mătrăgunã

Cel de viță bunã,

Și pre cinstitul Porgație

Fãcãtoriu de predicație. -

Dacã-i auziră, țiganii se adunarã

Și cu popa se sfătuirã,

Se strânse pruncii și țiganele

Sã li facã Paștile,

Și 'ncepu Porgație

A spune predicație:

"O dodulare, dodulare,

O venighe! dodulare mandeosu".

Atuncea strigă Bașa fierarilor:

"Așune more

«Ora more Porgație,

«Mai scurta din predicație,

«Nu o face mare,

«Că ni-i grabă tare».

Atuncea 'ncepu popa Mătrăgună,

Cel de vițã bună,

A cuvânta,

Pe țigani a-i îmbucura:

«Voiu să vă spun bucatele

«Din care vor fi paștele ».

Țiganii ziserã: « Bucuros

«Popa nost».

Și începu a zice:

«Mergeți și strângeți

«Din istãlauã prescuri multe

«De iepe curte;

«Nu sunt scumpe

«Ci sunt bucate,

«Curat

«În țãri bogate;

«Frunză latã

«În rădăcinã resfirată

«Cari rumanii îl numesc herean -

«Fără de-acelea nu pot fi paștele.

«Încă mai trebe șofran

«Și oțet de un an,

«Jumãtate de acău,

«Faceți cum vã poruncesc eu».

Îndatã pornirã toți din toate laturile

Ca sã strângã Paștile:

Ciurarii prin sate,

Lingurarii prin pãduri,

Fierarii prin istãlaie,

Și se strânserã toți de prin sate

Cu strânsele bucate,

Și le zise unde sã sfinþeascã paștile

Și unde le va face:

— «Rãmâneți pe aici de laturi de sat,

«Acolo-i locul mai curat,

«Unde toți românii s-au c.. .»

Și începu Mătrăgună,—

Cel de viță bună,

A sluji paștile

Bată-le Vinerile.

Dară începu Porgație

A spune predicație

Despre porunca a zece,

Dracul pre țigani îi înnece,

Și iară Mătrăgună,

Cel de viță bună,

Îi întreabă

De ispovadã, -

Marele Porgație

Începu a da predicație:

«Vedeþi voi, țiganilor,

«Cum ne ocãrãsc rumanii, -

«Ascultați cuvintele,

«Batã-vã Duminecele ».

Și iarã strigară:

«Dați-ne Paștile

«Cã nu pot aștepta pruncii și țiganele».

Atuncea toți țiganii, fierari,

Arãmari, blidari, lingurari,

Muciguți, lipitori și toți

Cărturarii gãtați

și frumos îmbrăcați;

țiganele erau goale,

Iarã fetele fãrã poale

Și fãrã-ncãlțăminte-n picioare;

Iară dintre țigani mai mulți

Erau desculți.

Și iară începu Porgație

A spune predicație;

Și cautã toți dimpreună

Ca să-și facã voie bunã.

Deci începurã a da paºtele

Cu șuștarele,

Cele din urmã cu troacele;

Cei din urmă

Erau toți cu voie bună -

Care-n gurã le lua

Îndatã din ochi lãcrãma,

Cu dinții crășca,

Din picioare scãpãra

Și toþi îndatã strigarã:

«Vai popã, câtã-i osânda?»

Paștele-n gurã le lua

De pãmânt se tãvãlia,

Pruncii striga:

«O romei

Vai de noi!»

Atunci țiganii se-mputerniciră

Și luarã paștele cu ciururi, apoi

Le aruncară în cap la Mătrăgunã,

Cel de viță bunã.

Ziserã țiganii:

«F... -ți popã ispovada,

«Nouă paști nu ni mai da

«Ci ne lasã cu Rumanii pin țarã

«Sã mâncãm paștile cu ocarã ».

Atuncea popa Mãtrãgunã,

Cel de viță bunã,

Zise cãtre cinstitul Porgație

Sã li mai spun-o predicație,

Și -ncepu a spune stihuri zece

Ca dracul pe țigani să-i înnece:

Sã li fie casele desfãtate,

Cu streșinele-n pãmânt bãgate,

Sã nu aibã fumul pe unde eși

Și sã stea -n loc

Și sã iasã pe obloc.

Ca sã fie ușa o pocrovițã spartã

Cã așa-i mai înfrumusețatã.

Când duhanul nu le va ajunge

Cãmișul gol vor suge.

Când va fi mãlaiul în spuze

Sã steie toți sã se lingã pe buze.

Când vor fi cu lucrul amestecați

Sã le fie ochii lãcrãmați.

Cãmeșile sã le fie îmblãtoare

Sã le poarte pe spinare,

Perini de abă

Sã le fie de treabã,

Sau și de lânã

Sã le fie pe mână.

Sã îmble iute din picioare,

Sã le fie vorbele schimbãtoare

Sã iee haine purtate

Pe trup bine-așezate,

Fãrã brãcinariu legate,

Cãmeșile fără chiotori

Spintecate pânã subsuori.

Caii voștri cei buni sã fie

Alții părăsiți

De voi sã fie primiți,

De voi lăudați,

Prin târguri jucați.

Să nu fie de voi orașe și sate

Neîmblate.

Aceste învățături vă dau.

Sã vã fie numele Boo,

Unde gode veri merge pin țară,

Sã vă fie numele cioarã;

Pânã-n veacul veacului

Să fie țiganii ai dracului,

Amin!

Din Opere, Vol VI, Literatura populară, Ed. Academiei, 1963