Ritm molcom - Nichita Stănescu

... Ondulele limpezi coborâte - n sânge

și steaua aerului nu se răsfrânge...

Prin zborul cocorilor, iată privirea te așteaptă filtrată

Pașii tăi îi aud și tu nu vii cu liniștea suplă a marilor fluvii.

Lângă copacii de marți, lângă copacii de miercuri, lângă copacii de joi

lângă copacii de vineri

O, pașii tăi limpezi și tineri!

***

.. și roțile reci sacadate pe șine

sfredelul acesta... tăcerea aceasta...

iar voi privi câmpul negru agățat de fereastră...

Dar umbrele-acele pe caldarâmele reci?

... ciudate și gingașe ca o meninge...

Departe-n târziu nopțile vechi

și fereastra ta se va stinge.

***

Doină, inimă ciudată,

Umbră - n umbră scufundată,

Flamură nefluturată

sub cămașa mea păstrată.

Te-am iubit numai o dată, clipa mi-a fost fulgerată.

inima pe cer e-o roată

Ce-mi aleargă blestemată.

Când din osie răsună,

Lumea crede că e lună

și privește cu mirare

două luni pe cerul mare.