La Neamț e-un beci din vremuri vechi,
Bătrân e pivnicerul,
Cu păr cărunt peste urechi -
Ține-n butoaie cerul.
Și vinu-i roș cum la Cotnar
În toamnă sunt pădurile.
E dulce-un pic și-un pic amar,
Ca sub săruturi gurile.
Din fund de beci în cofăiel
E scos, lăsând țărânile,
Și-orbit de raza zilei, el,
La ochi își duce mâinile.
Osana! Poartă cu temei
Tot duhul moldovenilor.
Și ochii dulcilor femei
Arzând sub straja genelor.
E plin de-adânc necunoscut,
De cântecul rapsozilor.
Să-l bem pre el ca în trecut,
Pe vremea voievozilor.
El amintește cu alean
Când dusă-i vremea slabilor,
De când la Neamț venea Ștefan
În fruntea pârcălabilor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează