L-am așteptat azi noapte pe Iisus
să vină în celula mea săracă
și ca pe vremuri de demult să facă,
mântuitoarele minuni, cu har de sus.
Cu sufletul închis în carapace,
priveam cu ochii tulburi, ca prin sită;
afară trecea vremea zdrențuită
și cerul adormise în băltoace.
Ca robii țării mele treceau norii,
cu saci de plumb pe sub fereastra lunii,
să-și scuture în morile furtunii;
ca vocea dinamitei în istorii!
Dar Iisus întârzia să vină
chemat de-atâtea mii de oropsiți
- din veacul trist al neamului de sciți -
însetoșați de zări și de lumină...
În noaptea de cărbune și de ceață,
în geamul meu trei degete-au bătut
și a intrat un ins necunoscut
cu semnele adâncului pe față.
Privindu-mă cu ascuțimi de fier,
a hohotit tiranica făptură
și fiarele de gratii se făcură
că nu mai sunt la geamul meu stingher.
- Tu stai aici de basme cu vampirii?
dar scutură-ți durerea si pustia,
femei tulburătoare ca beția
au flămânzit de patima iubirii.
Urmeaza-mă! Afară e Puterea
și scaune lipsite de domnii!
Eu i-am răspuns: - Rămân printre stafii
să-mpart cu ele temnița și fierea!...
- Urmeaza-mă! Cu rumenite pâni
belsugul ți se pleacă-ngenunchiat
Eu i-am raspuns: - Rămân înfometat
dar nu pot să jertfesc la doi stăpâni!
De nu-mi urmezi, nici zori, nici nopți cu lună
n-o să apuce ochiul tau flămând!
Eu i-am răspuns: - târziu sau mai curând,
o Cruce nevăzută ne adună!
M-a fulgerat privirea de oțel
și gratiile s-au intors 'napoi...
Departe peste gardul dintre noi,
Iisus mă aștepta s-ajung la El!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează