Prin ce ținuturi rătăcești
Pribeagă?
În care grotă din povești
Ai hibernat – o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Și coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Þi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Și, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
Vrei poate macii din livezi
Pe toți cu mâna ta să-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu pălăria după fluturi?
N-ai adormit cumva pe-afară
Și te-ai trezit subt un umbrar,
Îndrăgostită de-un măgar
Ca-n Visul unei nopți de vară?
Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?...
Nu ți-a intrat cumva-n pantof
O pietricică?
(De-aceea-mi iese șchiop și mic
Un vers, în fiecare stanță…
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanță!)
Ori m-ai zărit vreodată stand
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate…
Dar n-am făcut-o pe furs
Cum fac confrații mei cu tine,
Ci pe afiș
Mi-am spus păcatul la oricine,
Și confidențele, tu știi,
Le-am dat pe față, tale-quale,
Într-un volum de Parodii
Originale…
Oricum, de-o fi ca-n viitor
Să placă stihurile mele,
Las mărturie tuturor
Că n-ai colaborat la ele.
Că singur m-ai lăsat să scriu
O carte-ntreagă fără tine…
Și dacă totuși mai târziu
Te vei întoarce lângă mine,
Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul călimării crunte
Muind un deget, am să-ți fac
Un benghi în frunte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează