Mândri voevozi ce-nvie din a cronicelor bracuri,
Fac să tremure cetatea nedreptăților de veacuri;
Crainici resbunării suntem, ce nu poate să-ntârzie,
Prooroci mărirei dalbe a zilelor, ce vor să vie.
Dom regal cu mândre turle, a lui Neagoe tesaur,
Pe Mihai ce adunat-ai in zenitul său de aur
Si slăvit-ai a lui Radu îndoita biruință,
În a doua inviere, s-ar putea să n-ai credință?
Juni semeți, cu surle-n frunte și cu zumzet de cimpoaie,
Scutură din letargie inimile ce se-ndoaie,
Împlini-se-va destinul când sfărma-vor buzdugane
De vătafi și-armasi isbite a cetății porți dușmane.
Învia-vor voevozii, rumpând lanțuri de sclavie,
Surpând legi și privilegii de urgii, din temelie,
Și va fi stăpân Românul peste-a țărilor hotare,
Ce din vechi le străjuiește cu a doinii-nviforate.
1866
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează