Vino odata, dulce himera,
Firule-de-nisip-princiar,
Si-n trupul meu cu iluzii de sfera
Implanta lancea ta de clestar.
In namol, sub o tija de nufar,
Te-astept zi si noapte, te-astept;
Se-nroseste apa cand sufar,
Perla lunii imi sangera-n piept.
Confunda mlastina cu oceanul.
Intre liane, moluste si pesti,
Trece ziua, saptamana si anul
Si-mi subtie credinta-n povesti.
Indurereaza biologia mea visatoare,
Sangerosule, tandrule Cavaler,
Sa-mi curga carnea spre-ascunse tipare
De dor, de-armonii si mister.
Pune in ordinea mea fireasca o alta
Ordine, decat in coralii comuni –
Sa se cutremure mediocra apa din balta
De puterea nemaivazutei minuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează