Pierduse tot și toate îl dureau
carnea pe trup și orice amintire
dar ceva în el crescuse uriaș
și-nțelegea că asta e iubire.
Părăsit de prieteni și averi
sugrumat de răni și de puroaie
lins de flăcări și de remușcări
sta pe rug cântând în vâlvătaie.
Se-ncinsese-n suflarea lui
în adâncul neputinței sale
ca un fel de dans mistuitor
trâmbițând la ceruri osanale.
Înecat de milă și de dor
copleșit de fericiri senine
Iov știa de moarte c-a scăpat
și trăia de-acum făra de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează