De mult înstrăinatul
De-abia ce ți-a sosit,
Asterne-i, mamă, patul
Să doarmă dus băiatul
Bolnav si obosit!
Bătu el multă cale
De când te-a părăsit...
Învins de dor si jale,
Pe prispa casei tale
Se culcă obosit...
Ci nu-ntreba: pe unde
A fost și ce-a găsit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va ști răspunde
Decât: „Sunt obosit...."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează