Cărțile - Benjamin Fondane

 

Ah, cărțile cu pagini înflorite 

De palide şi stranii acuarele, 

Cu panglici delicioase, şerpuite, 

Pe foile-nnegrite şi rebele. 

Ah, cărțile ce-n inimă-ți pătrund 

Cu nostalgia zărilor fugare, 

Cu nostalgia zărilor ce-ascund 

Tulburătoare țărmuri solitare.

Departe - şters - în zările din Sud 

În Neapole ori poate în Firentze; 

O verandă cu flori, - un Phoebus nud 

Şi pomii ce se-nclin cu reverențe. 

Un cer de-azur bronzat, un aur fin, 

Pudrând prin largi boschete portocalii 

Şi marea care râde în senin, 

Pe coastele romanticei Italii.

Ah, viața nouă, plină de tumult, 

Cu palpitări continue de seve. 

Ah, viața care-mi pare c-o ascult, 

Deşi-nțeleg şi ştiu că nu-i aeve; 

Ah, viața însorită ce-o trăim 

Pe cărțile nostalgice şi sfinte. 

Ce-nchid în ele - sombru țintirim -

Iluziile-n foi - ca în morminte.