Pe strat de flori am pus ulciorul
înmiresmat și plin.
Ci singur în tăcerea nopții
să mă desfăt cu vin?
Drept comesean chemat-am luna
cu nimbu-i de scântei,
ba umbra încă mi-am chemat
și, iată, suntem trei.
Oare, mă-ntreb, să știe bea
în rând cu mine luna
ori umbra, chiar dacă de-un veac
mă însoțește-ntruna?
Umbra și luna sunt oricum
de-a pururi împreună,
așa că, oaspeți dragi, să bem!
Bea, umbră și bea, lună!
Încep să cânt și luna-n tact
se leagănă, cochetă,
să dănțui prind, și umbra mea
zănatic mă repetă.
Și chefuirăm cot la cot
ca-n vremile de glorii
și pe tustrei, pe trei cărări
ne răzlețiră zorii.
Rămas-am iar înstrăinat,
pribeag pe căi sihastre
până la marele popas
de dincolo de astre.
traducerea de Ion Covaci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează