Bate roua-n geam cu picătura ei,
Sunt ochii tăi, o mamă, ochii tăi.
Ce veste mi-ai adus, de apă ori de lut,
Ori chipul aşteptării pe care l-ai născut?
De urma noastră, mamă, tot un drum se ţine,
Că nu mai ştiu ce pleacă, că nu mai ştiu ce vine,
Un soare aşa de mândru se lasă către seară
Că n-o să-l mai găsesc nicicând a doua oară.
Apleacă-te din gânduri, te scutură din pleoape,
Ce-n toamna ta s-adună, în vara mea nu-ncape.
Împreunaţi de viaţă, sortiţi de-acelaşi zbor,
Cocoara care pleacă şi-n urma-i un cocor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează