Poezia – acest cal al stelelor noaptea.
Acest crai nou dimineaţa plecat,
Această-împlinire de suflet singur.
Această vină, acest vinovat.
Poezia – acest fulger pe vreme senină,
Această veşnică scânteiere,
Acest drum dintre mamă şi prunc,
Această bucurie, această durere.
Poezia – acest sânge tânăr,
Această inimă într-o oprire,
Acest bătrân, această mireasă,
Această nuntă fără de mire.
Poezia – acest şes cu stânci goale,
Acest munte, această mare,
Acest mut închis în cuvinte,
Această fiinţă vorbitoare.
Poezia – acest surghiun luminos,
Această beznă cu ochi de vis,
Această mulţime de lângă far,
Această smoală, acest cais.
Poezia e fără de-ntoarcere,
Fiindcă ea însăşi e-o cale,
Acest zeu nu iartă prefacerea,
Iar pedepsele-i sunt epocale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează