Colindul Prizonierilor Români din URSS - Ștefan Tumurug

Sub fereastra amintirii ne-adunăm,

Cântecul de altădată-l colindăm.

Şi-a cernut un înger florile, tiptil,

peste fruntea mea senină de copil.

Refren:

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim...

Flori de măr într-o cunună, Velerim...

Brazii ard în vatra vechiului cătun,

noi cântăm colindul unui nou Crăciun.

Doamne, cerne-n focul inimii zăpezi,

fruntea noastră, mamă, iarăşi s-o dezmierzi...

Refren:

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim...

Cad pe gene flori de gheață, Velerim...

Răbufneşte-n vuiet stepa către Cer,

brazii leagănă în vârfuri Lerui-Ler...

Trec în caravană magii dorului

peste fruntea rece-a luptătorului.

Refren:

Mamă, mamă, cresc nămeţii şi pierim

fără țară, fără nume, Velerim...

Gândul nostru-n gândul Țării să-mpletim,

Flori de măr într-o cunună, Velerim...