Din Gabliț
Ca o liră fără sunetu,
Ca un fulger fără tunetu,
Ca un riu fără murmur,
Ca o pasere tăcută,
Ca o casă, ce stă mută
Și pustie împrejură;
Astfel sunt și eu, vai mie,
Formă fără melodie,
Puru spectacolul fără idei,
De cînd dânsa nu-i sub soare
Și puterea-mi cîntătoare
A peritu cu moartea ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează