Hai să ne tragem peste țară husă,
Să nu ne-nnămețească vijelia,
Ne-apucă iarăși marea iarna rusă,
Pe unde-a fost odată România...
Și vor veni cazacii pe gubernii
Să ne învețe pacea asiată,
Din brazdă, la sfârșiturile iernii,
Sâ răsărim și noi, încă o dată.
Se dă cu zarul, ca să fie bine,
Consiliul Europei se îndură
Și, dup-atâta iarnă, care vine,
Noi nimerim din nou în zona dură.
Și, uite, iarăși ni se duce viața
Și suntem împroșcați pe unde scurte
Și ne ocupă Stalin cu mustața
Și tancurile lui ne intră-n curte.
Precis vom nimeri la dracu-n praznic,
Siberia cu duhul ei ne-așteaptă,
Heralzi bolnavi ai plânsului năprasnic,
Întruchipat, într-o gutuie coaptă.
Și iarăși cade sub ghețar Moldova
Și iarăși un ocean absurd e Prutul
Și iarăși tricolorul, limba, slova
Imperiul ni le-amenință cu cnutul.
Hai să ne tragem peste țară husă,
Să nu ne-nnămețească vijelia,
Ne-apucă iarăși marea iarnă rusă,
Pe unde-a fost odată România.
Măcar să fim de năpârlire gata,
Măcar să punem roșul în batistă,
Măcar să moară în räzboaie tata
Și s-aruncăm în n brazde, cu lopata,
Semințe noi în balega țaristă.
17 februarie 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează