Zorite-s frunzele să plece
Din crengi, pe galbenul covor,
În zori și seara- i vàntu- i rece,
Se duce, vai, și vara- n zbor!
De flori s- a pustiit grădina,
Puține mai răsar de- abia,
Cocardă- și pune- n păr gherghina,
Coif galben filimica- și ia.
Clăbuci par florile- n neștire,
Iar rândunelele, de- acum,
Pe streșini țin consfătuire,
E frig și iarna e pe drum!
Și toate:" Stolurile noastre
De mâine, vor străbate- n zbor
Munți albi, verzui șesuri, mări albastre,
Brodànd cu spumă apa lor.
Bătând din aripi, țipă- n iureș,
Pe streșini, pe pereții suri,
Un stol de rândunele gureș,
Când cade bruma pe păduri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează