Și toate s-au iscat la început
din singurul fierbinte pumn de lut.
Tot din aceeași magmă arzătoare
mă trag și eu, și Ursa Mare.
Iar coapsele iubitei mele
au fost pe vremuri magma pentru soare
amestecând sfințenie și păcat
în lut incandescent și preacurat.
Solara magmă astfel se unește
cu mările, cu lupii și cu peștii,
cu galaxiile în spațiul x pierdute,
cu lumile ce pier neîncepute.
Osia marii rubedenii
prin mine trece, străbătând milenii
când umbra peste chipul meu se lasă,
poverile tristeții mă apasă,
E poate că adulmec ca o fiară
o galaxie care stă sa moară.
Ca munții par din înălțimea gândului
imense cicatrici ale pământului,
Că zburdă pui plăpânzi de lup prin lume
sug lapte cald și-nvață să sugrume.
Iubito, noi am fost bucăți de soare,
desăvârșiți de timp și de mișcare;
Schimbat-am chip de fiare și jivine
și prin milenii am visat la tine.
Imensul drum parcurs, imensa cale
azi l-a închis arsura gurii tale.
Răsare soarele și soarele apune.
Materie. Speranță. Timp. Minune.
Femeile pe care le-am iubit
răsar tăcute din nemărginit,
Călcând sfios și aducând cu ele
păr despletit și tremur de mărgele.
Cu pas desculț și moale au venit
femeile pe care le-am iubit.
Le-am pus în față pe un blid de lut
sarea căinței și regretul mut
și brațele împreunând mănunchi.
Cocoare albe, plăzmuiri de nea,
Tăcură mut peste căința mea
și se topiră în nemărginit
femeile pe care le-am iubit.
Privește gol, cu irișii pustii,
Mărinimia remușcărilor târzii.
Nu, nu se vor întoarce din atunci
femei frumoase, legănări de lunci,
și nu le umili și rușina cu sarbădă căința ta,
Cu danie bogată și cu dări,
cu banul sterp al sterpei remușcări.
Ele rămân zăpezile eterne -
lumina crudă peste ele cerne,
Ele rămân de nimenea atinse,
contururi vagi de piscuri albe, ninse
legat în amintiri ca într-un lanț,
iscai din pulberi roșul de Bizanț,
Acel eretic roșu de icoană,
curat ca o atingere de geană.
Cu răsuflarea omului iubit,
înfioratul roșu-purpuriu,
Ca strigătul de om într-un pustiu.
Femeile pe care le-am iubit
răsar tăcute din nemărginit.
Le scriu desculțe, în cămăși de în
pe cerul meu, cu roșu bizantin.
În tinerețea lor fără sfârșit
Femeile pe care le-am iubit.