Ceţuri pluteau tulburi
nu mi-a căzut nimic de sus ca mana cerească
fiecare petic de pământ să-mi sprijine piciorul
pentru un pas mai departe a fost smuls
din furtuni din mâl sau din cer.
Apele încă nu se despărţiseră de uscat întru totul
ceţuri pluteau încă tulburi
Cu declinări latineşti şi gramatici meditându-i
pe alţii am învăţat eu însumi să preţuiesc
lucrul din greu dobândit (decrepiţii unui
măcelar pentru o zeamă de prânz sau pedagog
la şcoală de socotitori).
Am dat admiterea: am devenit student şi totodată reporter
fericit să-l ascult pe D. Popovici citind Eminescu
pe D.D. Roşca Istoria filosofiei fascinat
urmând Profesorul Zeu în necuprinsul areal mioritic.
Băteam glodurile Mănăşturului după ştiri
fugărit nu o dată de cei care credeau că ideile
se scot din cap cu ciomege
nopţile zburau sublime cu interpretări de texte clasice
cu fişe şi poeme neobosit fericit fericit
ca unul care se vede împlinindu-se.
Până-ntr-o zi în hrubele Casei de naştere a
ilustrului Rege Matei la un pahar vârtos de burgund
nenorocirea s-a prăbuşit asupra mea ca un cutremur
când un prieten boem şi poet mi-a povestit
cum îl băteau cu vergile-n tălpi
în iarna aceea îngheţată a portului dunărean
oameni bine cunoscuţi în Centrul Studenţesc
care ne ţineau prelegeri de comportament revoluţionar
ne dădăceau cum să călcăm cum să
privim cum să respirăm
Naiv şi neiertător mi-am ridicat arătătorul
şi-am fost zvârlit în stradă din mansarda mea
studenţească
mi-au rupt din mână Introducerea lui Blaga în
Antropologie
cursul dar şi cartela de cantină
şi-am fost scos de la ziar cu un picior în locul ştiut
pentru o gravă abatere
Şi mai ştiam că trebuie să rezist dar nu întotdeauna
găseam în gară vagoane de descărcat cărbuni
sau cartofi noaptea şi nici meditaţiile
nu ajungeau şi mai era şi gerul
şi am sărit atunci în amurguri când
bezna cădea peste clinici şi paznicii
înţepeneau în gheretele lor zidul de beton
al Neuropsihiatriei să mă odihnesc pe priciul
prietenului-poet M.R.P.
generos împărţindu-l cu mine
şi care biruit uneori de viziunile angoasei
mă trezea brusc zgâlţâindu-mă să proptim
până-n zori împreună cu spatele uşa că:
„Vin legionarii şi Ana Pauker“
Numai că în acest timp când eu învăţam să supravieţuiesc
se punea la cale asasinatul: alungarea din facultate.
Fără succes căuta Blaga să-şi apere ucenicul
(pe El cine era să-l apere?)
şi chiar Emil Isac sprijinit de bastonul de bambus
cu garoafa la butonieră a ajuns la rector
şi când dispariţia mea din rândul studenţilor
era iminentă preîntâmpinând lăsarea cortinei
peste ultimul meu act schimbând marfare
am ajuns la Bucureşti
convins în candoarea mea juvenilă că
se va face dreptate.
